Fighter

tumblr_nhzu94xcdu1sqoqfmo6_r1_500Credem ca ne schimbam,de fapt ne comportam la fel , iar oglinda asta imi arata gresit tot ceea ce am crezut despre mine. Stau si ma gandesc cum ar fi sa ne uitam si sa putem fi sinceri unii cu altii, sa ne asezam pe un scaun , sa ne privim pe noi si sa ne intrebam ce simtim si ce am vrea sa simtim. Nu iubim doar o persoana…sunt prostii…poti iubi din nou si fara sa fii iubit. Sunt doar un om ce trece prin timp, gresind zi de zi. Nu sunt perfecta,dar tu esti pentru mine si mereu vei fi oglinda in care ma vad si ma simt eu,ma recunosc sunt EA din el,ea 2.0.
Te vad din mai multe unghiuri, iar in faza Rem a somnului ma simt cel mai bine cu tine. Nu te pot scoate de acolo…dar as vrea. Vreau doar sa te ating,sa traiesc momentul si o sa fac asta. Ma ridic uneori din pat plangand,dar fara motiv si cred ca suntem niste plasticuri, suntem niste forme fara fond,nu avem o viata organizata, nu stim sa iubim,sa respectam,sa fim fericiti.

Ma ridic si plang,plang de dor, de fericire,plang dupa tine si daca e cazul plang si pentru tine. Suntem perfecti …cel putin in mintea mea. De dragul tau si al lumii, eu plang. Ma invart in cercuri mult prea patrate pentru tine,dar tind sa cred ca esti la fel de rotund ca si mine si te poti modela cu mine.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Munca din placere

Nu este nici prima ,dar nici ultima data cand scriu si cand ma regasesc in miile de articole de pe acest site care mi-a deschis orizonturi spre lumea in care scrisul este mai presus decat orice gest sau mimica pe care il exprimam. Scriu. De ce ? Pentru intelegerea celorlalti pentru ca astfel eu pot sa ma exprim. Este greu sa poti vorbi doar cu un ecran, de aceea nu incurajez in totalitate un blog. Este greu sa te desparti de lumea virtuala si odata intrat aici nu vei mai putea iesi,dar trebiuie sa incerci sa poti sa te exprimi si liber catre oameni in carne si oase. E drept este mai greu,dar nu ai nimic de pierdut.

A scrie este precum dansul in ploaie , te simti bine printre lacrimi,insa nu pot spune ca nu imi place ceea ce fac si mi-as dori ca munca mea sa fie intr-adevar promovata intr-un fel sau altul. Mi-as dori sa incerc sa public o carte,cu mici eforturi si zile pierdute , macar nu in van. Iubesc sa scriu. Ma simt ca si cand as putea sa vorbesc cu oricine , de orice varsta,de orice sex.

Acest articol il public pentru voi,pentru a va face sa intelegeti ca ceea ce fac nu este o obligatie, ci o placere nespusa, insa va incurajez ca din cand in cand sa vorbiti liber in societate. Sa aveti o balanta intre aceste moduri de comunicare. tumblr_mypsqhfuxg1rh2kuvo1_500

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Pierduta,(…in lumea ei)

tumblr_o2pi28QWKP1u6fq9ao1_400 Pierd oameni , cu chipuri straine de demoni sau ingeri inca nu stiu. Ma bucur ca raman depare de mine si nu m-am atasat repede de ei.

Negrul din ochii ei te sperie… te face sa te ineci in marea neagra de lacrimi .Este diferita si spune ca oamenii sunt diferiti , dar de fapt ea nu ii intelege. E ea si restul lumii. Canta marea si felinarul clipeste incet pe langa glasul ei de sirena.Am iubit-o …dar ea a ales o iubire inselatoare.Are prea repede incredere in oameni si vrea sa iasa din carapace fara ajutor. Adevarul este ca oricine are nevoie de ajutor chiar si ea , dar este nerecunoscatoare, artificiala si imatura.Pierduta pentru mine, pentru ea si pentru restul lumii.Iar eu pentru ea ma simt nimic.

Ea nu vede cu inima, vede o ura si in sufletul ei este o ceata neagra , amestecata cu o potiune de culoare , la suprafata pentru a se pacali. Reuseste sa plece si sa vina precum un val de putere,diferenta regasindu-se aici. Ea nu are nici un pic de putere. Nici sa ma judece si nici sa se schimbe. Este pierduta . In lumea ei nu se regaseste in nimeni si fumeaza de parca ar urma o apocalipsa. Bea ca o englezoaica si minte precum Pinocchio.

Uraste muzica buna pentru ca ea in esenta este muzica rea ce imi canta in suflet si in minte odata. Cand iti amintesti toate pericolele prin care am trecut,arzand ca taciunii, cazand, fragili cu mult inainte de zilele in care nu te predai cu ani in urma si, in fine, stii ca ducem un razboi greu pe care tu nu vrei sa il infrunti, sa il intelegi si niciodata nu o vei face. O sa ramai cu sclavii si cu soldatii castelului tau , fara nici un  pic de defensiva. Uita,iarta , fa-ti tu singura lumina in intuneric.

Spune-mi tu daca suntem chiar pierdute, ca sa ma pot elibera. Mai vrei sa bei ceva ? Hai sa mai bem un pahar, poate uiti de durere. As putea scrie romane despre tine dar tu esti o pasare calatoare si ai fugi cu romanul in tarile calde…( daca intelegi ce vreau sa zic).

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Fiecare lucru pe care il vad sau orice sunet aud este strans legat de viata. Viata pe care oricine o are si o sauvureaza. Unii mai mult altii mai putin. Imi este frica de necunoscut. Dar ma prefac si joc teatru pe scena vietii, in care fiecare om este personajul lui principal. Inconjurat de personaje episodice ,secundare,negative sau pozitive. Creatorul scenariului fiind zeul suprem. Spectatorii sunt oamenii necunoscuti care ne inconjoara. Nu este uimitor? Cum viata se poate asemana cu o scena de teatru. Sau un serial . Un film. De ce? Pentru ca fiecare lucru la care ne gandim este si vine din noi. Noi ne cunoastem cel mai bine pe noi. Noi putem sa ne facem sa suferim si de asemenea, tot noi ne facem pe noi fericiti. In ce dilema mare v-am pus…Pai, este logic. Viata fiecaruia este diferita, oamenii sunt diferiti si de aceea fiecare concept , fiecare scenariu este diferit.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Hah…

​Ce vreau sa spun cand ma refer la fericire. Este incredibila. Este uimitor cum un om crede in el si in acelasi timp este uimitor cum suntem pacaliti de un sentiment asa distrugator vietii. Dar in acelasi timp este esenta ce ne diferentiaza de altii , ce ne ajuta sa trecem peste probleme si cum sa uitam de griji si de probleme. Vad in fericire tot ceea ce nu vad in iubire. Iubirea este strans legata de fericire. Prin fericire putem iubi. Fara fericire am fi niste roboti cu inimi de otel. Fara sentimente. Lumea este o continua alergare in jurul fericirii. Am putea incerca sa uitam de acest sentiment uneori. Nu trebuie sa il cautam . El vine de la sine. Tot firul de ata al vietii pe care escaladam este o insiruire de evenimente ce trebuie sa se petreaca intr-o anumita ordine. Daca nu s-ar petrece asa ,atunci am avea nevoie de multe foi si pixuri sa ne scriem noi soarta. De aceea trebuie sa nu cautam nimic. Totul vine din exterior.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Societatea meschina. Defectul de a pretinde ca esti sincer

image

Doamne cat iubesc acest pasaj. Ma face sa ma gandesc la trecutul meu si la ce am lasat in urma. Sa plang sau sa rad? Ma sperie varianta oamenilor de a creea prietenia. Este oripilanta. Cersim atata intelegere si incredere de la celalalt. As vrea sa inteleg daca m-am nascut intr-o perioada diferita de mine. Eu cred in prieteni si mereu am avut intentia sa las loc de buna ziua peste tot. Am rugat pe cineva sa imi spuna ce ii place la mine. Probabil unicitatea si sinceritatea. Pe care rar o mai gasesti. De ce nu ii pot intelege pe acestia? Pentru ca traiesc o viata grea intr-o societate meschina … unde oamenii ma folosesc pentru ceea ce sunt si am fost inzestrata de la natura . Poate ca inteligenta m-a ucis? Ego-ul meu nu mai functioneaza…sunt pe cale sa imi depasesc conditia omului normal,mediocru. Nu voi intelege niciodata falsitatea..
Am avut parte de multe dezamagiri pentru ca sinceritatea este atu-ul meu. Sau poate cel mai mare defect al meu?

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Visul lui Sonny, robotul (S.F – compunere )

Era 34 decembrie , o zi insorita,iar cerul rosu era ca un laser si norii albi abia se mai zareau. As fi vrut sa stiu ce se intampla,dar fara sa ma uit prea mult in sus , zaresc un O.Z.N. Eram de-a dreptul impresionata de tot ce se intampla in jur. In O.Z.N erau numai roboti.

Dintotdeauna imi doream sa vad un robot si iata ca visul meu a devenit realitate.Sonny, robotul se indrepta catre mine si parca vroia sa ma faca sa nu-mi fie teama de el. Cine stie din ce galaxie sofisticata venea noul meu prieten.Am fost foarte surprinsa sa aflu care era visul lui. Pana atunci nu credeam ca si robotii au sentimente. Eu ii vedeam ca fiind doar niste mecanisme performante.

Visul sau era sa devina om si sa isi gaseasca prieteni pe Terra. Eu puteam sa il ajut. Imi doream tare mult un prieten special. Imi doream libertatea pe care puteam sa o am doar cu Sonny. Eram surprinsa sa stiu ca el ma facea sa fiu deschisa si sa ma simt speciala. Sa ii spun totul. Dar eram si speriata in acelasi timp. Daca a venit sa faca experimente pe noi oamenii?  NU! M-a asigurat ca totul o sa fie bine. Am devenit prieteni. Ieseam in locuri retrase doar pentru ca el nu avea incredere in oricine , l-am facut sa aiba incredere in mine si i-am descris ,,Mingea cu Viata” . Ii placea sa cante. Impresionant. Credeam ca arta nu s-a nascut inca pe alte planete. Uimitor. Erau cu 100 ani inaintea noastra. Dar Sonny era ca mine… ii puteam intelege supararile. Pacat. A venit ziua cand trebuia sa ne despartim… Imi va lipsi. 

Posted in Uncategorized | Leave a comment